Odiseea realizării altoreliefului sculptat în stâncă de calcar cu inserții de marmură, înfățișând capul regelui Decebal, a durat peste 10 ani. O muncă titanică, adeseori realizată în condiții extreme. Rezultatul uimește! Uriașa stâncă, modelată după chipul lui Decebal, pare să se ridice din apele Dunării. Monumentul Decebalus Rex este unic prin dimensiuni, măsurând 42,9 metri înălțime și 31,6 metri lățime. Este similar ca și concept cu ansamblul memorial realizat pe Muntele Rushmore din Dakota de Sud, care înfățișează busturile sculptate în granit ale președinților americani Washington, Jefferson, T. Roosevelt și Lincoln, dar pe care îl depășește în înălțime. Este cu 8 metri mai înalt decât monumentul lui Christos din Rio de Janeiro și cu doar șase metri mai puțin înalt decât Statuia Libertății.
Lucrările pentru execuția statuii lui Decebal au început în 1993, după ce Iosif Constantin Drăgan a cumpărat muntele a cărui stâncă urma să fie modelată. Sculptorul italian Mario Galeotti, din Piatra Santa – localitate in care Michelangelo însuși a avut un atelier – a venit la fata locului, a luat probe pentru analiza rocii, a făcut primele schițe și a conceput modelul inițial.
Dificultatea modelării muntelui și accesul extrem de dificil au impus planificări și pregătiri riguroase. S-au făcut măsurători topografice, s-au înlăturat arbuștii și vegetația, s-au dislocat bucățile de piatră nefixate. Au urmat apoi instalarea pontonului pentru instalațiile de aer comprimat și a traseelor de curent electric, amenajarea spațiilor de cazare pentru alpiniști, amplasarea schelelor și a scărilor; s-au confecționat pitoane, scripeți și role pentru funiculare. Fiindcă nu a fost posibilă folosirea utilajelor, toate echipamentele de lucru și materialele au fost transportate de membrii echipei, în saci de câte 40-50 de kilograme.
Mai mult de zece ani, în perioada martie-octombrie, s-a lucrat în două ture de câte 6 ore. În fiecare zi alpiniștii erau nevoiți să urce de la baza stâncii până la schelă. O operațiune grea și riscantă, care dura peste jumătate de oră! Urmau apoi alte ore istovitoare de lucru, cu ciocanul pneumatic, șpițul și barosul. Bucățile mari de stâncă erau dislocate cu dinamită. În cei zece ani de modelare a muntelui au fost realizate 20.000 de găuri, s-a folosit o cantitate impresionantă de dinamită, sute de capse, peste 20.000 de metri de fitil și au fost dislocați 6.000 de metri cubi de stâncă.
După șase ani de la începerea lucrărilor începe etapa de finisare. Cea mai complexă și de durată operațiune a fost “plombarea” nasului. A fost necesară curățirea cu picamere a întregii suprafețe care prezenta fisuri, până ce s-a ajuns la materialul compact. S-au realizat găuri adânci de aproape 2 metri de o parte și de alta a adânciturii ce urma să fie plombată. Între găuri s-au realizat canale pentru a spori priza stâncii cu cimentul. Pentru siguranță s-a introdus o armătura din bare de oțel inoxidabil aduse din Italia.
O reală provocare a fost apoi transportul cimentului, care a impus realizarea unui întreg sistem de scripeți, atât între cele două maluri ale apei cât și de la platforma de lucru și până la baza nasului. În anul 2000 se finalizează panoul de identificare al monumentului și se sculptează inscripția “Decebalus Rex Dragan Fecit “.
Finisarea tuturor detaliilor a presupus o muncă migăloasă și asiduă de 3 ani. În anul 2004 monumentul a fost finalizat, după o muncă titanică care a transformat în realitate o inițiativă unică, menită să amintească peste timp românilor cât de mare și glorios le este trecutul, ce rol și loc ocupă în istoria lumii, pe ce se bazează prezentul și viitorul neamului.